Timpul nu ajunge niciodata. Sau cel putin asa avem impresia. Totusi, oricat de organizat ai fi, cred ca inainte de o calatorie (in ziua precedenta mai exact), timpul pare sa se contracte. Fa aia, du-te acolo, verifica sa nu uiti ceva, mai petrece cateva minute cu cei dragi, mai verifica o odata, “oh, cum era sa uit tocmai asta?”. Milioanele de ganduri care iti trec prin minte si multitudinea de emotii pe care le simti iti consuma destula energie incat tot ce iti mai doresti este sa pleci odata.
Mie imi plac despartirile, de orice fel, mi se par interesante. Sunt pline de sentimente care se combina intre ele intr-un fel aparte. Dar imi plac mai ales pentru ca mereu dupa ele incepe ceva nou. Despartirea e de obicei un sacrificiu pentru ceva mai bun. Si ce poate fi mai bun decat sa tragi linie si sa iti urmezi drumul spre visul tau? Sa lasi totul in urma, cu bune, cu rele, tristeti, suparari, iubire, zambete si lacrimi si sa mergi inainte doar cu invataturile si amintirile.
Bagajul e facut, dar tot mai gasesc ceva ce lipseste. Asa trece si timpul destinat somnului si reusesc sa pastrez numai vreo 2 ore, chiar daca stiu ca ma asteapta o calatorie de vreo 24 de ore cu totul. Oricum nu mai conteaza nimic altceva decat faptul ca plec in sfarsit. Sunt animata numai de gandul ca va fi o experienta unica pe care o s-o traiesc la maxim. In momentul in care o sa pun piciorul pe pamant american, voi trage multe linii in viata mea si voi incepe la fel de multe de la zero.
Clipa despartirii presarata cu un sarut, zambete si cateva lacrimi mi-a dat energie si avant. Am noroc sa am langa mine 2 oameni care ma sustin mereu, m-au lasat sa imi intind larg aripile si sa zbor cat mai sus. Sa fac propriile mele greseli si sa nu le repet, sa am incredere in mine si sa merg tot inainte mereu. Lor le datorez totul. Multumesc lui Dumnezeu ca exista.
Asta e. Odata imbarcata in avion, there`s no turning back. Nu ca mi-ar fi trecut vreodata prin minte sa renunt, dar gandul m-a facut sa zambesc. No regrets, no fears, no limits. Just the American experience.
In God we trust :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu